Habitat de Bucuresti
Echipa: proiect dezvoltat în cadrul proiectului TUB şi coordonat de Alex Axinte şi Cristi Borcan (studioBASAR) împreună cu peisagist Vera Dobrescu şi peisagist Diana Culescu (Facultatea de Horticultură, Secţia Peisagistică), cercetator ştiinţific Dorel Ruşti (Muzeul Naţional de Istorie Naturală ‘Grigore Antipa’) şi Raluca Vişinescu (Bloc Office).
Perioada: 2008
Cine mai sunt Bucurestenii? Si mai ales, ce mai inseamnă sa fii din Bucuresti, in afara de a locui sau de a merge la serviciu aici? Esti Bucurestean şi daca iti faci cuib intr-un copac, iti sapi o vizuina numai a ta în fiecare primavara, ai o zona pe care o patrulezi zilnic dupa hrana sau te agati de calcane şi garduri. Bucuresteni sunt si cei care traverseaza in patru picioare pe zebra, iau tramvaiul si locuiesc pe lingă bloc, prind radacini prin parcuri si maidane, pescuiesc pe Dambovita, iar seara se intorc in stoluri mari dinspre centru spre cartiere intr-un trafic intens, unde altii se aduna noaptea şi se invirt in cerc la lumina becurilor. Ceilalti bucuresteni care impart cu noi orasul sunt multi si diversi.
Legenda harta: verde deschis - Gradini, verde inchis - Parcuri, portocaliu - Maindane, galben - Nici Una nici Alta, alb - Cladiri Reper
Proiectul Habitat de Bucuresti investigheaza prezenta urbană a catorva dintre cele mai comune si specifice specii de plante şi animale ce populează orasul Bucuresti. Printr-o harta a orasului natural şi douazeci de cartoline cu ceilalţi locuitori, ce cuprind mituri urbane, date stiintifice si sfaturi utile, localnicul, turistul si specialistul sunt îndemnaţi la o explorare a orasului ca printr-o rezervatie naturala.
Cenușer
Denumire știinţifică: Ailanthus Altissima
Tipologie: Arbore foios
Înălţime: Între 15 și 25 metri
Răspândire în București: În general se întâlnește în spaţiile abandonate: maidane, zone industriale dezafectate, etc. Mai rar apare și ca specie plantată în aliniamente.
Areal: Este originar din China. La noi este foarte răspândit, mai ales în regiunile de câmpie, în Bărăgan, Oltenia și prin curţile ţărănești și locurile părăsite din regiunea colinelor.
Cenușerul este un arbore foarte puţin pretenţios faţă de condiţiile oferite de mediul în care crește. Fiind extrem de rezistent la secetă și fum, el s-a adaptat excelent la mediul urban. Având în vedere cerinţele minimale ce trebuie îndeplinite pentru a supravieţui, Ailanthus Altissima se numără printre primele plante care invadează terenurile abandonate, reușind să se dezvolte acolo unde foarte puţine plante pot supravieţui. Deși se pretează excelent pentru consolidarea taluzurilor, a zonelor de coastă precum și a terenurilor degradate, specia este ocolită în amenajările de spaţii verzi urbane, din cauza caracterului său invadant. Cenușerul emite o serie de substanţe chimice care înlătură speciile autohtone și modifică stratul vegetal, reușind modificări ale peisajului la scări mari.
Ailanthus Altissima este un arbore care ajunge la înălţimi de 25 metri, dar uneori specia poate rămâne și sub forma arbustivă, cu înălţimi ce variază între 2 și 7 metri. Coroana arborelui este rară, cu ramuri foarte viguroase. Frunzele sunt mari (până la 70 cm lungime) și sunt formate dintr-un număr impar de foliole. Florile sunt unisexuat-dioice, ceea ce înseamnă că fiecare tip de floare (flori mascule și flori femele) cresc pe indivizi separaţi. În general, florile mascule au un miros neplăcut și pot provoca alergii. În București poate fi întâlnit deseori la etajele superioare ale unor clădiri abandonate, dezvoltându-și rădăcina în pereţii imobilelor. Cea mai reprezentativă imagine este cea a Hanului Gabroveni, aflat în centrul istoric, care a fost invadat de această specie.
Pescărușul râzător
Denumire știinţifică: Larus ridibundus
Clasificare: Vertebrate, Păsări
Lungime: 38 - 44 cm
Răspândire în București: oaspete de iarnă, vizitând zonele cu luciu de apă neîngheţată; în România este și oaspete de vară.
Areal: Europa, Asia, litoralul estic al Canadei.
Ce caută o pasăre acvatică în oraș? Exact ce caută orice alt animal: hrană, adăpost și locuri pentru reproducere. Oricât ar părea de ciudat, marile orașe sunt habitate favorabile pentru o pasăre îndrăzneaţă și oportunistă, care nu se dă în lături în a-și căuta hrana prin cele mai neașteptate locuri: de la resturile alimentare din gropile de gunoi, la râmele și larvele de insecte scoase la suprafaţa solului de un tractor care ară câmpul. Pescărușul râzător nu se aventurează în largul oceanului, preferând să cuibărească în stufărișuri, pe insule nevizitate de pe lacuri sau alte locuri similare. Păsările care vizitează Bucureștiul vin din nord, unde iarna este mai aspră. Coloritul negru al capului este caracteristic pentru penajul nupţial, de vară; iarna capul este predominant alb. Juvenilii au o haină diferită de a adulţilor. În București mai trăiește o specie de pescăruș - pescărușul argintiu (sau caspic) (Larus (argentatus) cachinnans). Mult mai mare decât pescărușul râzător (59-67 cm lungime), cuibărește pe marile clădiri unde nu este deranjat (un loc extrem de populat este acoperișul terasă al Casei Poporului) și se hrănește pe câmp, în afara orașului. Este atât prădător, în sezonul de cuibărit hrănindu-se îndeosebi cu rozătoare, cât și mâncător de resturi organice, pe care le găsește din abundenţă prin gunoaiele noastre „ne-europene”.
Studiul cuprinde douazeci de postcarduri cu cite zece animale si zece plante specifice orasului Bucuresti.
