Seducţia Intervalului - expoziţie

playtimeAmplasament: Pavilionul României - a 53a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă - La Biennale di Venezia, 2009; The Renaissance Society at The University of Chicago, 2010
Suprafaţa de expunere: 196 mp Veneţia, 332 mp Chicago
Artişti: Ştefan Constantinescu, Andrea Faciu, Ciprian Mureşan
Comisar: Monica Morariu (Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional)
Curator: Alina Şerban, curator asistent: Livia Pancu
Design expoziţional: Alex Axinte, Cristi Borcan, colaborator:  Livia Andreea Ivanovici, inginer structură: Cristi Botoi
Management proiect: Mirela Duculescu
Productie scenografie: MOB HOUSE, Bucureşti
Un proiect finanţat de: Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
În parteneriat cu: Rumanska Kulturinstitutet, Instituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica

Expoziţia din 2010 de la Renaissance Society - Universitatea din Chicago constituie itinerarea proiectului veneţian.
Susţinut de: The Renaissance Society at the University of Chicago, Romanian Cultural Institute - New York, Institutul Cultural Român - Bucureşti.

Detalii concept faza de concurs: http://www.studiobasar.ro/?p=965

pavilion-axonometrie_01

Conceptul curatorial:
“Proiectul porneste de la o observatie aparent simpla - opera de arta intr-o expunere plaseaza privitorul in relatie cu o noua realitate. Odata cu departarea de contextul originar de productie, opera devine scena unor “performante” de tip interpretativ generate de un intreg set de relatii (formale, estetice, sociale si emotionale) intre viziunea autorului, asteptarile privitorului si circumstantele particulare ale intalnirii cu opera. Din aceasta perspectiva, Seductia Intervalului propune o reflectie asupra expozitiei ca structura spatiala si temporala autonoma, semantic mobila, marcata de o noua ordine, unde realul si fictionalul, natura si artificiul sunt tratate impreuna. Apropriind in lucrarile lor elemente de natura narativa si scenografica inspirate de lumea teatrului, filmului si a literaturii, artistii Stefan Constantinescu, Andrea Faciu si Ciprian Muresan se concentreaza asupra starii de a fi spectator ca conditie centrala ce alatura realitatea artei de realitatea sociala. Campul de preocupari angajat de lucrarile atistilor mediaza aspecte legate de teatralizarea relatiilor codidiene, de fictionalizarea istoriei, violenta, evadare, de reintoarcerea la naratiune. Insistand asupra rupturii dintre “scenariul” pus in scena de catre artist si ceea ce spectatorul descopera progresiv odata cu parcurgerea acestuia in timp, Seductia Intervalului angajeaza un mod “teatral” de dialog cu privitorul (in termenii propusi de Michael Fried). Asemeni schemei Artaudiene, Seductia Intervalului isi propune sa atraga subiectul in noua realitate nu doar ca observator, ci il invita sa identifice o retea de motivatii, de legaturi cauzale intre multiplele pasaje, secvente si treceri prezentate in expozitie pentru a asigura in final coerenta intregului.” (Alina Serban)

dsc_01573 artisti, 5 lucrari - 4 video + 1 instalatie, 197 mp sala de expunere; suprafata obiect 125 mp, 2.65m inatltime; 5 sertare, 9 intervale; 1 traseu

Venetia 2009

seductia-plan-venetia1Conceptul organizarii spatiale:
Am delimitat din cladirea Pavilionului Romaniei un obiect care umple pina la refuz sala si isi propune sa detaseze vizitatorul de lumea exterioara prin amplasarea rotita fata de cladire, traseul sinuos si materialitatea particulara.
dsc_0005Aflati ca in interiorul unei piese de mobilier gigant, oaspetii sint indrumati printr-o succesiune de sertare, fiecare din cele cinci sertare avind dimensiunile rezultate din conditionarile continutului sau (lucrarile artistilor).
06

dsc_0302Includerea celor cinci sertare in volumul major se face in urma unui proces geometric imperfect, ‘cu rest’: cum suma dimensiunilor sertarelor nu genereaza dimensiunile dulapului mare, ramin citeva spatii surplus, spatii pierdute, folosite ca locuri de trecere.
dsc_0209
ro-52133Investim surplusul functional cu valoare, anulind ierarhia modernista a spatiilor servite versus spatii servante: intervalele obtinute nu mai sint doar spatii de tranzit intre doua sertare, ci zone de acumulare, de suprapuneri nedeterminate, de asteptare, de respiratie si iluminare; teritorii de echilibru.
dsc_0078
Realizarea fizica a structurii este din schelet de lemn placat cu MDF vopsit in alb, negru si gri, alcatuire ce accentueaza senzatia detasarii de real prin codul de culoare dominant, prin mirosul lemnului si prin sunetul pasilor de pe podelele si treptele de lemn.
dsc_0307
ro-51444

Chicago 2010:
Cind am imaginat in 2009 o structura spatiala care sa cuprinda lucrarile artistilor, am raportat aceasta constructie la logica spatiala a Pavilionului Romaniei din Giardini.
Z:Proiecteba016.SeductiaIntervalului�3.chicagodwgSeductivne
Reconstituirea din mai 2010 de la The Rennaisance Society, intr-un fel a doua viata a expozitiei, a fost posibila intr-o galerie inrudita spatial cu Pavilionul Romaniei, insa fara ca cele doua spatii sa fie si identice, de aici rezultind o noua identitate, usor modificata si improspatata a parcursului interior si a relatiei dintre galeria gazda si structura care o mobileaza.
a-35841
a-35854-doorAstfel, cele doua spatii au practic aceiasi lungime, si acelasi acces median simetric, diferenta specifica constind in latime si inaltime: Pavilionul Romaniei de la Venetia este extrem de ingust insa se deschide pe inaltime catre un luminator natural, in timp ce galeria de la Universitatea din Chicago are o latime dubla in plan dar si un grid tehnic de grinzi cu zabrele metalice aflat la doar 2,80m fata de sol.
a-35881Aceste grinzi reprezinta semnatura galeriei americane, si introduc o senzatie puternica de ‘evadare in culise’ in momentul accesarii platformei suspendate, privitorul aflindu-se chiar intre grinzile metalice. O alta diferenta importanta este ca spatiul din Chicago se afla in podul Universitatii, iar peretii perimetrali erau perforati de ferestre, de unde se deschidea o perspectiva larga asupra campusului, in vreme ce la Venetia spatiul galeriei comunica vizual cu exteriorul orizontal doar prin intermediul accesului principal si (sporadic) al usii de serviciu.
troleibuzul
a-35904Astfel, daca la Venetia structura dialoga vertical cu spatiul, la Chicago discursul a fost mai degraba in plan orizontal. Daca la Venetia respiratia si iluminarea finala obtinuta odata cu ascensiunea pe scara catre gradina si lumina, la Chicago distantarea si perceperea in intregime a obiectului in plan orizontal reprezentau cheia finalului.

a-35890Foto de: Arnold Esteban, Tom Van Eynde © The Renaissance Society at The University of Chicago, Catalin Rulea, Dan Vezentan, studioBASAR

http://www.seductiveness-of-interval.ro/

http://issuu.com/eroik/docs/the_seductiveness_of_the_interval_catalog_2