Between - Kilobase

Autori: Alex Axinte, Cristi Borcan
Perioada: 2011

Proiectul Between este contribuţia studioBASAR la Kilobase Bucharest A-H. Publicaţia este un proiect special realizat cu ocazia expoziţiei “Image to be projected until it vanishes“, curator Mihnea Mircan pentru Museion - Museum of modern and contemporary art Bozen/Bolzano.
p1170054p1170063_3

p1170031

p1170070_2

KILOBASE BUCHAREST A-H

“Bucharest reminds me of big American cities during the Great Depression” is the latest comparison of Bucharest we heard a few days ago from a young curator studying art and architecture in New York and first time visitor of Romania. It is definitely more refreshing and thought-provoking than the nostalgic label of “little Paris” or the more recent - surely overrated in terms of cultural production - hype about Bucharest as the new Berlin or the new Eastern European frontier of cool. Initiated as an artist-run nomadic gallery, KILOBASE BUCHAREST aims to vigorously explore and push the limits and extents of the art market and the artist’s influence on it both through the content of its projects, exhibitions and its modus operandi. Our decision to start the activity of KILOBASE BUCHAREST with a publication series thought as an experimental alphabet book (or source book) on Bucharest with key words for each of the 26 letters in the English alphabet: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z works as a homage to a city that inspired the appearance of KILOBASE. The aim for this publication - the first in a series of three - is to collect fragments of possible identities of Bucharest and to reveal a part of its intricate universe via a chaotic laboratory of thoughts, knowledge, subjective attitudes, pictures and drawings. Eight artists and collectives are dealing with the letters from A to H of this alphabet book collapsing truly eclectic contributions that resist any attempt to give a comprehensive overview.

(Ioana Nemeş, Dragoş Olea)

Between

05

Partea Intai

Siruri de blocuri
Nu mai stiu exact ce varsta aveam, dar parca mergeam deja la gradinita. Acum, cand imi aduc aminte, stiu ca era Bucurestiul, dar atunci stiam doar ca trebuia sa merg cu bunicii mei la niste rude in vizita. Si nu conta unde, pentru ca mergeam cu masina! Era o Dacie 1300, galbena, de care bunicul meu era foarte mandru: o tinea in garaj, si mergea cu ea la tara si la rudele de la mare. Nu imi aduc aminte drumul pana la Bucuresti, ci doar o perioada lunga de timp in care, pe geamul din spate al masinii, dupa cainele de plus care misca sacadat din cap in ritmul mersului, si pe care nu aveam voie sa punem mana, siruri continue de blocuri se perindau de o parte si de alta a strazii. Eram pe unul din marile bulevarde. Fatade cu ferestre cu perdele alburii, cu balcoane inchise in tot feluri de moduri, cu rufe intinse pe sarme la uscat, cu oameni care stateau si se uitau la trecatorii de pe trotuar, sau care vorbeau intre ei de la etaje diferite, se scurgeau in ritmul lent masinii. Rudele noastre stateau si ele intr-unul din apartamentele din blocurile lungi, de unde, cand am ajuns, am stat toata dupa-amiaza sa ma uit de pe balcon la masinile si trecatorii de pe marele bulevard.

sirul_de_blocuri-model

Pregatirea
Incepusem pregatirea la desen pentru facultate in Bucuresti. Mai fusesem in Bucuresti, dar intotdeauna mergeam in anumite locuri, de obicei in centru, si mereu impreuna cu cineva. Acum eram singur, cu materialele de desen in ghiozdan si T-ul de lemn in mana. De 3-4 ori pe saptamana, coboram din dubita la Casa Scanteii si luam autobuzul 335 pana la Piata Delfinului, de unde mergeam pe jos pe un bulevard lat, cu blocuri de 10 etaje, insirate unul dupa altul. In drumul de dimineata treceam, in lungul bulevardului, pe langa magazinele deschise la parterele blocurilor in fostele sufragerii si dormitoare care uneori mai aveau vechea lustra in mijocul tavanului si in care intrai pe scara de beton construita pe trotuar, pe langa frizerii deschise in intrarile din scarile de bloc, sau pe langa chioscurile insirate pe spatiul verde. In drumul de seara, dupa 8 ore de natura moarta sau constructia umbrelor in axonometria ortogonala izometrica, in fata magazinelor, grupuri de oameni stateau insirati pe scaunele aduse din casa si priveau trecatorii sau jucau table, iar eu luam autobuzul si apoi dubita si cand se intuneca afara ajungeam acasa, in orasul meu.

pregatirea-model

Troleul 93
La inceput Bucurestiul a fost un troleu. Asezat pe genti il asteptam pe al nostru. Veneau cirduri de trolee si autobuze si le vedeam de departe, dinainte sa ia curba de la parc. Le cautam numarul scris deasupra parbrizului pe o tabla metalica, sau daca o ratam din cauza aglomeratiei de capete, mai aveam o sansa sa vad ce numar e pe lateral, intr-un oval slab luminat, chiar linga usa din mijloc. Uite-l ca vine, ti-am zis ca asta e, il recunosc dupa cum se misca, mai mult se tiraste decit merge. Troleul 93 era un autobuz mare cu burduf la mijloc, asa cum erau si pe la noi, doar ca era legat de fire de sus iar zgomotul motorului era altfel. Troleul mergea incet, drumul era lung si eu ma uitam pe geam. Daca prindeam loc pe roata rideam de cum ma arunca de pe scaun la gropi si la frine. Pina ajungeam la statia noastra troleul aproape se golea, iar acolo cobora toata lumea. Din statie treceam de piata si urcam la etajul 10 in blocul C7bis, unde mincam in bucatarie salata de vinete. Bucataria avea geam spre o curte interioara de unde se auzeau cu ecou voci si tacimuri si farfurii trintite la masa, si din cind in cind zgomotul facut de mecanismul liftului, care semana cu cel facut de motorul troleului.

troleu93-model5

La Meci
Dupa ce Bucurestiul a devenit si un troleu si un bloc, am inceput sa mergem pe jos pina la varul meu. Plecam dimineata si ne intorceam seara. Ei stateau cu o statie mai incolo de noi, in blocul D10. Blocul lor avea doar patru etaje iar scara comunica in fata si in spate. Aici ne jucam in camera lui cu masinute de fier sau fotbal de masa, si citeodata pe afara, atunci cind imi mai dadea bicicleta sa dau o tura de bloc. Var-miu juca fotbal de performanta pe atunci si o data m-a bagat si pe mine sa joc fotbal cu baietii de la bloc. Eram cu el in echipa, si mi-a zis sa alerg tot timpul. Terenul era pe strada dintre blocul lui si blocul de linga, cu o poarta pe centrala termica iar cealalta poarta din bolovani. Eu nu ii stiam pe baieti si incercam sa dau tot ce pot, eram destul de emotionat, iar de pe margine ma mai supraveghea si bunica-mea. Ei isi vorbeau intre ei si se strigau pe nume. Mie imi ziceau varu’ lui Carol. Pe drumul inapoi spre C7bis comentam cu bunica-mea fazele importante. Ea imi zicea ca m-am descurcat destul de bine si avea tot timpul intr-o mina un portofel si o sacosa de pinza impaturita bine. In timp, Bucurestiul a crescut si a ajuns un oras mare, cu filme cu Piedonne, cu stranduri aglomerate si cu magazine de blugi, cu alte trolee si cu multe, multe alte blocuri, si doar o casa veche din centru unde am intrat dupa o fata. Pe urma, Bucurestiul a devenit materie de studiu la scoala, iar eu am ajuns arhitect.

lameci-model1

Alex si Cristi s-au nascut in orasul Ploiesti in 1979. Ploiesti este un oras situat la 60 de km nord de Bucuresti. Din 1998 Alex si Cristi traiesc si lucreaza la Bucuresti. In ultimii 12 ani Cristi a stat in 10 locuri in Bucuresti, si din 2003 are buletin de Bucuresti. In ultimii 12 ani Alex a stat in 7 locuri in Bucuresti, iar adresa din buletin este tot in orasul Ploiesti. In 2006 Alex si Cristi au infiintat studioBASAR.

Partea a Doua

Pomul cu VrabiiZ:ProiecteBA022.EvacuareaFantomei�1_CARTELucru�3_APENDIX�1

Banca de Litere
Z:ProiecteBA022.EvacuareaFantomei�1_CARTELucru�3_APENDIX�2

Totemul
Z:ProiecteBA022.EvacuareaFantomei�1_CARTELucru�3_APENDIX�4

Generatorul
Z:ProiecteBA022.EvacuareaFantomei�1_CARTELucru�3_APENDIX�3