In Between Bucureşti
Autori: Alex Axinte, Cristi Borcan, Lucian-Sandu Milea
Perioada: august 2012
In Between Bucureşti este un manifest tămăduitor de Magie Urbană ce aduce înapoi dragostea pentru oraş. Un manifest care reuneşte contradicţii, dezleagă farmece ideologice, oferă remedii pentru coabitare zilnică, îndepărtează energiile negative, visează viitorul întrebând istoria recentă şi speculează prezentul imediat, prin vizite şi relevee la faţa locului, prin axonometrii, prin scriere sau prin viu grai. In Between Bucureşti îndepărtează dezavantajele şi le transformă în avantaje, povesteşte despre locuri suspendate şi despre potenţial acolo unde totul e posibil şi nimic nu e încă sigur. In Between Bucureşti mai oferă şi remedii urbanistice pentru carenţa de utopie, pentru teama de visare, pentru spor în explorarea oraşului şi pentru încredere în viitor. Dacă vă confruntaţi cu astfel de probleme nu ezitaţi să apelaţi la In Between Bucureşti, deoarece problemele vi se vor rezolva şi de la distanţă, GARANTAT.
Iarna pe uliţe - După demolare şi înainte de construire a nins în Bucureşti cel mai mult din ultimele 58 de ierni. Zăpada s-a aşezat peste tot oraşul, peste case şi străzi, şi peste hârtoapele, gropile şi dărâmăturile din zona Buzeşti-Berzei, unde a acoperit şi rotunjit şantierul diametralei, transformându-l într-un peisaj de şes cu coline şi case în zare. În zona liberă dintre imobilele rămase, într-o atmosferă ca de la începuturile lumii, stratul de zăpadă a înregistrat urme, treceri şi tranziţii, unite într-o reţea efemeră de legături zilnice ce au redesenat instantaneu şi timid posibilităţile unui cartier dispărut, dar şi al unuia promis.
Bazar - De la coloane la McDonald’s e plin de oameni care ies de la metrou, aşteaptă autobuzul, iau taxiul, stau la fast-food, sprijină motorul, vin şi se duc de la şcoală, la film, la bar, la bancă, trec pe la magazine sau doar o ard aiurea. Mai ales în decembrie şi în martie, zona se umple brusc de tarabe, măsuţe pliante cu umbrele, corturi deschise şi standuri şubrede, îngrămădite toate unele în altele într-un coridor ca într-un obor, unde dacă intri pe la un capăt trebuie să mergi încolonat până la celălalt şi să evaluezi involuntar tot felul de mărunţişuri, gablonţuri, felicitări, maimuţoi sau inimi gonflabile, acompaniat de un zumzet de oameni grăbiţi, vânzători şi claxoane.
Circul din parc - În 2011, terenul pe care se afla menajeria Circului de Stat şi unde ieşeau la toaleta zilnică, la repetiţii sau la masă animalele, a fost retrocedat foştilor proprietari care au cerut evacuarea, iar o parte din animale (felinele, lamele şi caii) au fost mutate temporar în zona Tei-Toboc, de unde fac naveta la spectacole şi repetiţii. Celelalte animale au rămas cazate în clădirea anexă, de unde câteodată elefantul este scos la plimbare în jurul clădirii şi spălat cu furtunul, pe alei. Între timp, 11.000 mp din parc au fost daţi pentru cinci ani în folosinţa Circului şi au fost împrejmuiţi cu gard metalic, iar câteva cămile de Caucaz au fost mutate în ţarcul nou. Luminile din parc se aprind seara, băncile, aleile şi coşurile de gunoi stau temporar fără utilitate, iar la capătul aleilor blocate de gardul metalic se adună oameni să vadă cămilele, totul într-o coabitare incertă.
Noul TNB - Clădirea noului Teatru Naţional din Bucureşti a fost construită la începutul anilor ‘70 şi modificată şi extinsă în anii ‘80 după dorinţa lui Nicolae Ceauşescu, drept exemple folosindu-se machete de faţade la scara 1:1. În spaţiile nou create între faţada veche şi cea nouă, şi-au găsit locul centre culturale, galerii de artă, baruri şi cluburi. În 2011 au început lucrările de revenire la forma veche a teatrului din anii ‘70, prin demolarea extinderii noi din anii ‘80, cu evacuarea instituţiilor care funcţionau în fâşia nou construită. Temporară-dar-permanentă, clădirea teatrului aşteaptă acum noua formă, cea veche din anii ‘70, până când poate se va reveni iar la cea nouă din anii ‘80, sau chiar la una şi mai nouă.
Orăşelul din lac - Pe timpul iernii, în Parcul Moghioroş, pe fundul cimentat al lacului în formă de rinichi, din anii ‘60, se instalează orăşelul copiilor. Învârtitoare, maşini buşitoare, plasă de sărit, ferma animalelor, tarabe cu dulciuri, tiribombe, toate coboară în lacul golit de apă, iar locul se umple de lume. Astfel, până la venirea primăverii, sărbătoarea ocupă lacul secat, iar bărcile aşteaptă întoarse cu fundul în sus.
Cei patru - Pentru prima dată în ultimul secol şi ceva, statuile de la Universitate au fost mutate temporar, în 2011, pe timpul lucrărilor la parcajul subteran şi au fost reamplasate, cu soclu cu tot, în Parcul Izvor, la capătul unei alei ce traversează parcul înspre intrarea laterală a Casei Poporului. În parc s-au aşezat într-un loc nou, dar temporar, privindu-se pentru prima dată faţă în faţă. Într-o duminică din mai 2012, cei patru şi-au început drumul înapoi, de-a lungul bulevardului Unirii, au traversat Piaţa Unirii, şi au luat-o pe bulevardul Brătianu până au ajuns la Universitate, unde au fost aşezate pe amplasamente doar un pic diferite faţă de cele vechi.
Proiectul In Between Bucureşti este contribuţia lui Alex Axinte şi Cristi Borcan (studioBASAR) împreună cu Sandu Milea Lucian (grafica) la proiectul editorial Utopii soft, coordonat de Atelier MASS în cadrul revistei Arhitext nr. 4/2012 (224).