Piaţa Universităţii
Anuala OAR Bucureşti / 2014 - Secţiunea Studii şi Proiecte - Premiu.
Km.0 - Machetă de lucruri şi întâmplări
Autori: Alex Axinte, Cristi Borcan
Participanţi atelier machetă: Alex Axinte, Cristi Borcan, Diana Culescu, Anna Eckenweber, Claudia Fabian, Radu Leşevschi, George Marinescu, Vlad Petri, Simina Purcaru, Julia Schulze, Johanna Stubbs
Proiectul ‘Km. 0 - Machetă de lucruri şi întîmplări’ a fost realizat în cadrul expoziţiei ‘Km. 0. Reprezentare şi repetiție a Pieței Universității’ relizată de asociaţia tranzit.ro/ Bucureşti, 30 noiembrie 2012 - 28 februarie 2013, ce face parte din programul ‘Ficțiune, retorică şi fapte’ dezvoltat de tranzit.ro în 2012-2013.
Curator: Raluca Voinea
Participanți: Vlad Basalici, studioBASAR, Laris Crunţeanu, Laurenţiu Gâlmeanu, Bogdan Ghiu & Octav Avramescu & studenţi ai Universităţii de Arte Bucureşti, Mihai Mihalcea, Dan Perjovschi, Vlad Petri, Alexandra Pirici, David Schwartz & Mihaela Michailov, Emanuel Vasiliu şi alţii
Design expoziție: Atelier Brut
Design grafic: Palier Design
Asistență expoziție: Julia Schulze
Expoziția prezintă diferite reflecții asupra Pieței Universității din Bucureşti, văzută ca un „punct zero” al spațiului public din România după 1989. În timp ce conflictele nerezolvate ale anului 1990, care au transformat Piața într-un loc memorial păreau să se evapore din conştiința publică, la începutul anului 2012 oamenii s-au adunat din nou acolo pentru a-şi striga nemulțumirile şi - deşi aparent doar pentru o perioadă scurtă - ei au recâştigat Piața ca un loc al expresiei libere şi al manifestării atitudinii civice. (Raluca Voinea)
Macheta este un instrument de cercetare, de lucru şi de reprezentare urbanistică ce reproduce la scară redusă o situaţie determinată spaţial de străzi, de construcţii sau de parcele şi decorată cu copaci, oameni şi maşini, adăugate ca elemente ajutătoare şi de anturaj, reprezentări schematice ale vieţii oraşului, utilizate pentru a da scară şi a ilustra utilizări generice.
Cum se poate reprezenta însă fenomenul Piaţa Universităţii - Kilometrul Zero? Şi cum se reprezintă expresia spaţială şi temporală a mecanismelor prin care intersecţia a două bulevarde a devenit pe parcursul a 20 de ani un spaţiu reper şi chiar un spaţiu simbolic?
Foto: Laurenţiu Gâlmeanu - 21 decembrie 1989.
www.muzeuldefotografie.ro
Atelierul şi-a propus construirea unei machete de lucru ca o imagine narativă asupra acestor întrebări printr-un inventar al evenimentelor petrecute aici începând din 1989, adunate într-o dioramă-releveu în care faptele consecutive au fost reprezentate simultan determinând astfel o colecţie inclusivă de perspective asupra construcţiei ‘Pieţei’: un punct de referinţă, un punct de plecare şi un punct de sosire.
Foto: tranzit.ro
Pieţele Universităţii
Echipa: Alex Axinte, Cristi Borcan, George Marinescu
Pieţele Universităţii reprezintă contribuţia studioBASAR în proiectul Planning for Protest, o publicaţie, o expoziţie şi un proiect asociat Trienalei de Arhitectură de la Lisabona, 2013; organizat de Ben Allen, James Bae, Ricardo Gomes, Shannon Harvey şi Adam Michaels; particpanţi: Antonas Office (Athens), Studio Miessen (Berlin), studioBasar (Bucharest), Cluster (Cairo), Culturstruction (Dublin), Superpool (Istanbul), Ateliermob (Lisbon), public works & Isaac Marrero-Guillamón (London), Ecosistema Urbano (Madrid), Srdjan Jovanović Weiss / NAO (New York), PioveneFabi with 2A+P/A (Rome), Vapor 324 (São Paulo).
Proiectul explorează atât definiţiile sociale, cât şi arhitecturale ale protestului, în lumina crizei financiare globale. Observând la faţa locului aceste evenimente, birourile de arhitectură prezintă studii de caz şi propuneri de proiecte pentru astfel de spaţii contestate din oraşele lor. (Echipa curatorială)
http://www.planningforprotest.org/
https://www.facebook.com/PlanningForProtest
Piaţa confecţionată
Piaţa Universităţii nu este o singură piaţă, sau nu este o piaţă deloc. Este mai degrabă un sistem de spaţii asamblate în jurul intersecţiei a două bulevarde principale, ca o federaţie de regiuni ce funcţionează sub un nume generic, ce nu se poate fixa la faţa locului, fiecare dintre teritoriile sale având caractere şi utilizări specifice, chiar şi nume particulare: La Fântână, în faţă la TNB, La Statui sau Parcul Colţea.
Piaţa I.C. Brătianu şi primul tramvai electric, Bucureşti, începutul secolului 20.
Foto: arhiva MNAC
Clădirea Dunărea, 1980, vedere.
Foto : V.I. STAMATE
Kilometrul Zero
De-alungul timpului, Bucureştiul nu a avut un centru indubitabil al puterii, favorizând mai degrabă o reţea de centre. Această tendinţă s-a manifestat ca putere nouă, centru nou. Evenimentele din ‘89 si ‘90 au urmat acelaşi model de întemeiere a unui nou centru, de data asta însă într-un mod cu totul unic: este pentru prima dată cînd noul centru nu a fost ales de către un conducator, ci de către acţiunile cetăţenilor, ce au fixat Kilometrul Zero al Libertăţii şi Democraţiei Românesti în Piaţa Universităţii.
Piaţa Universităţii, 21 decembrie 1989.
Foto: Laurenţiu Gâlmeanu
Piaţa Universităţii, 1990.
Foto: Mădălin Ghigeanu
Scenă versus Trotuar
Devenind una din principalele vitrine ale oraşului post-comunist, piaţa este un teritoriu intens şi inclusiv, ce funcţionează ca o scenă pentru numeroase evenimente şi celebrări. Există însă şi ‘cealalta piaţă’, cu ritmul său zilinic şi agenţii locali, care utilizează, contestă sau chiar locuiesc acest teritoriu ca într-o lume paralelă, guvernată de legi şi comportamente proprii.
Dan Perjovschi - Monument (History/Hysteria), 2007.
Anticari, Piaţa Universităţii, 2012.
Foto: Vlad Petri.
Intermediar
Angajăm Piaţa Universităţii ca pe un laborator al spaţiului public românesc printr-o propunere deschisă într-o zonă intermediară: o trecere de pietoni care traverseaza intersecţia, marcând piaţa prin performarea zilnică a unui act de protest.
Piaţa Universităţii, bulevard N-S, 2013.
Foto: studioBASAR.
Propunere studioBASAR: trecere de pietoni blvd. Brătianu.
