Urban_dream_scape
Parteneri: Linnalabor (Estonia), studioBASAR (RO)
Coordonator proiect şi logistică: Andreea Lipan
Organizator eveniment comunitar: Miruna Tîrcă
Îndrumători atelier construcţie: Alex Axinte, Maria Daria Oancea (studioBASAR)
Organizator seară interculturală: Silviu Marcu
Lideri de echipă şi logistică: Roxana Maria Popescu, Violeta Nanu
Lider echipă Estonia: Gen Madre
Participanţi: Siiri Treufeld, Epp Vahtramae, Gen Madre, Ave Kongo, Anu Kagu, Jaana Ahlberg, Kadri Mets, Liis Vahter, Martin Maikalo, Eliisa Moistlik, Andrei Drâmbă, Alexandru Păun, Mihai Timcea, Cătălina Lipan, Marian Călin, Amelia Pârvu, Ecaterina Lorenț, Alexandru Dinulescu, Adrian Iancu, Alina Farcaș, Măriuca Tocae, Gențiana Albotă, Anca Ștefănescu, Oana Necșulescu
Sponsori: Policolor, Vadova SRL, Mobexpert, CSC Expert
Locaţie: Atelier de Lucru - Casa de pe Chei, Eveniment Comunitar - Parcul Carol, Bucureşti
Perioada: 28 aprilie - 5 mai 2014
Urban_dream_scape a fost un schimb de tineri bilateral între România şi Estonia, implementat de Asociaţia Komunitas şi realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene, prin Programu Tineret în Acţiune, Acțiunea 1.1 Schimb de tineri.
https://www.facebook.com/UrbanDreamScape
În timp ce Bucureştiul se află în criză de spaţiu public, iar fiecare metru pătrat este o resursă bună de ocupat şi valorificat, parcurile au devenit un fel de ultim refugiu pentru locuitorii săi. În acest context a avut loc atelierul Urban_dream_scape iar zona vizată a fost Parcul Carol. Participanţii, studenţi şi elevi români şi estonieni, au încercat să răspundă la scara 1:1 la întrebarea Ce este un parc?
Acţiunea a debutat cu cartografierea contextului, a continuat cu un atelier de lucru cu lemnul şi s-a încheiat cu un eveniment comunitar de instalare şi inaugurare. Prin intervenţii permanente, structuri nomade şi instalaţii simbolice, am testat cum poate Parcul Carol să funcţioneze şi altfel decât ca şi un loc de reprezentare, plimbare sau odihnă, şi cum efortul administrativ de a îl gestiona ar trebui să însemne mai mult decât îngrădire şi estetizare.
Astfel, ne-am imaginat la faţa locului cum puzderia de semne nu doar interzic ci susţin valorizarea elementelor parcului, cum locurile de joacă nu sînt doar îngrămădite în ţarcuri ci provoacă la explorarea parcului, cum accesul la apă este încurajat, cum gheretele de pază devin case ale parcului’, iar parcul are mai degrabă curatori, şi nu doar paznici ninja.
