Cutia cu ‘89
Anuala OAR Bucureşti / 2015 - Secţiunea Design de Obiect - Premiu.
Echipa: Alex Axinte, Cristi Borcan, George Marinescu, Maria Daria Oancea
Realizare structura mobilă: Arpad Debreczeni
Amplasament: Piaţa Unirii, Cluj; Piaţa Victoriei Timişoara
Perioada: 13-14 decembrie Cluj; 16-18 decembrie Timişoara
Cutia cu ‘89 este un proiect studioBASAR desfăşurat în cadrul evenimentului ‚Cald la rece. Revoluţie la timpul prezent’.
Mulţumiri speciale: Tibi Ciolacu (Planwerk), Rudi Graef (VitaminA)
http://caldlarece.net/2014/12/13/studiobasar/
Cald la Rece. Revoluţie la timpul prezent
Curatori: Roxana Bedrule, Anna Harsany
Participanţi: Anca Benera & Arnold Estefan, h.arta, studioBASAR
‚Cum arată evenimentele din ‘89 văzute din prezent și din perspectiva unei generații care nu a „făcut” Revoluția, dar care îi vorbește limbajul? În contextul actual al multiplicării ideilor și formelor revoluționare, memoria evenimentelor din decembrie 1989 din România încă este activată public, cel mai adesea, prin ritualuri de comemorare. ‚Cald la Rece. Revoluție la timpul prezent’ este un proiect de artă contemporană în spațiu public care își propune să aducă în discuție importanța simbolică a Revoluției. Proiectul oferă o perspectivă critică, prin care contextul comemorativ general, care tratează ideea de spațiu public ca un spațiu compact de dezbatere, de reflecție și de exprimare colectivă, să fie contestat și reimaginat din perspective noi.’ (Roxana Bedrule, Anna Harsany)
Cutia cu ‚89 este o structură mobilă, ce împrumută din aparenţa şi versatilitatea cărucioarelor de târg, dar care mai degrabă expune şi acumulează, decât distribuie şi se consumă. Cutia conţine machetele celor două pieţe surprinse în momentul spaţial contemporan, peste care se suprapune o colecţie de naraţiuni, momente sau scene petrecute acum 25 de ani în zilele revoluţiei. Am obţinut o dioramă-releveu, realizată în limbajul specific reprezentărilor arhitecturale la scară, în care desenul de linie şi anturajul generic de oameni şi maşini din plastic urmăreau să provoace un schimb între Cutie şi trecători. Pe de o parte, macheta oferea un prilej de reflecţie individuală sau de interacţiune socială pe fundalul târgului anual de crăciun, iar pe de altă parte trecătorii contribuiau cu amintirile lor despre acele zile sau cu părerile lor despre aceste pieţe, arhivate într-un format similar vederilor turistice.
Piaţa Unirii, Cluj
Printre tonete cu turtă dulce, chioşcuri, brazi împodobiţi, beculeţe, oameni de zăpadă, reni şi multe alte obiecte, am deschis discuţia despre zilele revoluţiei şi transformările pieţei. Aici am descoperit cu suprindere că subiectul e încă viu şi scurtcircuitează întreaga societate, indiferent de generaţie. Cutia a readus în piaţă momentele de acum 25 de ani, iar reacţiile au fost câteodata categorice, alteori contradictorii sau confuze, iar piaţa a folosit pentru o raportare directă faţă de transformarile spatiului public după ‘89.
Vedere faţă, Cluj
Vedere verso, Cluj
Arhiva cu amintiri şi păreri aici:
https://caldlarece.files.wordpress.com/2015/03/postcards-cj_s.pdf
Piaţa Victoriei, Timişoara
La prima vedere situaţia era asemănătoare celei din Cluj: acelaşi decor sărbătoresc în care se îmbulzesc moşi crăciuni, căsuţe, kurtocs kolaci, beculeţe, steguleţe, şi aşa mai departe. Însă această Piaţă este diferită: paradoxal, deşi este locul în care s-a declanşat revoluţia, aici nu am primit autorizaţie să amplasăm Cutia despre revoluţie, ci doar în afara pieţei, pe străzile laterale. După negocieri ad-hoc şi răsturnări de situaţie, împinşi dintr-o parte în alta de autorităţi sau de vânzătorii de la tarabe, am reuşit să ţinem deschise zone de interacţiune şi dezbatere, în piaţă sau în afara ei, unde participanţii nici nu mai aveau nevoie de noi ca să stea împreună. Astfel, am acumulat zeci de mărturii şi poveşti, am stat de vorbă împreună despre momentele speciale sau banale, despre planuri de viitor sau priviri în urmă, am asistat la momente emoţionante şi am contribuit fie şi pe termen scurt, la producţia de spaţiu public autentic.
Vedere faţă, Timişoara
Vedere verso, Timişoara
Arhiva cu amintiri şi păreri aici:
https://caldlarece.files.wordpress.com/2015/03/postcards_tm_s.pdf
Practica spaţiului public
Timp de o săptămână, am realizat cu surprindere că un obiect fără valenţe spaţiale spectaculoase poate să fie un instrument puternic ce determină oaze de spaţiu public, generează participare şi creşte dinamica inteacţiunii sociale şi dincolo de consumul spaţiului public în timpul unui târg de crăciun. Practica spaţiului public s-a transformat într-o practică a comemorării, prin care am construit o situaţie ce relua ad-hoc o formă de generozitate şi solidaritate între oameni, consumată acum 25 de ani în aceste pieţe.
