Bucureşti Intermediar

autori: Alex Axinte, Cristi Borcan

‚Bucureşti Intermediar’ reprezintă contribuţia studioBASAR în cadrul publicaţiei Atlantis Volume #25, Iulie 2015, în cadrul secţiunii ‚Manifesto’.

http://www.polistudelft.nl/category/atlantis/

‚Bucureşti Intermediar’ este un extras dintr-un proiect în derulare de cercetare şi cartografiere a condiţiei intermediare identificate atât în spaţiului public bucureştean, cât şi în proiectele studioBASAR de practică a spaţiului public.

intermediary_bucharest_01

Bucureşti INTERMEDIAR
un micro-manifest

În Bucureşti poţi să scoţi o găleată cu apă proaspătă din faţa blocului de 10 etaje în care stai, poţi să-ţi cumperi cărţi vechi direct din portbagajul vecinului, sau poţi să iei metroul pentru o plimbare prin deltă în weekend. Poţi să întâlneşti la tot pasul prin oraş situaţii similare. După ce ne-am petrecut aici jumătate din viaţă şi am fost prinşi într-o relaţie de fascinaţie şi frustrare cu oraşul acesta şi locuitorii săi, am început treptat să îi invăţam lecţiile din postura de arhitecţi.

Trecut printr-o lungă istorie de tranziţii consecutive, Bucureştiul a acumulat memoria acestor momente intermediare, ce au rămas săpate în forma urbană şi practicate în manifestările cotidiene ale locuitorilor săi. Acesta a fost cel mai important curs la care am participat, cursul de Urbanism Intermediar, predat de oraşul însăşi.

Să vorbeşti despre manifest în Bucureşti vine la fel de natural ca privitul pe geam. Manifestul este chiar aici, în faţa noastră. Ne-am antrenat modalitatea de a ne uita în jur şi am ne-am limitat privirea arhitecturală, descoperind astfel un teritoriu nou, caracterizat mai degrabă de o stare intermediară decât de volume statice şi utilizări prestabilite.

Am regăsit această calitate intermediară a spaţiilor urbane atât în felul în care spaţiile sunt construite dar şi în modul în care sunt practicate. Hotarele şi intervalele ţesutului urban funcţionează ca nişte supape pentru oraş. Acestea sunt teritorii fertile, unde guvernează incertitudinea şi unde diferite grupuri şi utilizări se intersectează şi se suprapun.

Un astfel de spaţiu intermediar poate fi în acelaşi timp un maidan, o parcare aglomerată sau o piaţă ad-hoc, cum este şi Colţul Pescarilor. Chiar şi acţiunea de a vinde şi de a cumpăra nu e pur şi simplu un act comercial, ci un pretext pentru oameni cu interese similare de a se întâlni şi socializa săptămânal. ‚Şi una şi alta’ mai degrabă decât ‚ori una, ori alta’ este paradigma de funcţionare a acestor micro-manifeste pentru oraşe mai flexibile.

Însă aceste spaţii şi utilizările lor intermediare sunt ameninţate cu dispariţia, prin privatizare sau excludere, nu doar de administraţie sau investitori, ci şi de acţiunile individuale. Parcarea pe trotuar, încercuirea cu gard a spaţiilor verzi dintre blocuri, extinderea apartamentului în exterior, sunt expresii ale utilizării spaţiilor publice ca pe o resursă din care fiecare poate smulge o bucată în interes personal.

În mijlocul acestei stări de agitaţie, am început să angajăm oraşul prin acţiuni de micro-urbanism, ca o serie de intervenţii, acţiuni, instalaţii şi experimente practicate în spaţiul public. Folosindu-se de mijloace minime, trecând uneori graniţa legalităţii, aceste intervenţii sunt similare acţiunilor individuale, acţionând oportunistic, subiectiv şi primar, dar îndreptate către păstrarea deschisă, inclusivă, flexibilă şi reversibilă a locului.

‚Văzând şi facând’ a fost o experienţă valoroasă pentru noi, iar eşecurile au făcut parte din procesul de învăţare. Au fost însă şi acţiuni care au dus la transformarea permanentă a contextului în care au fost inserate, ca Banca de Litere. Aşezată pe un prag cu proprietate incertă, între o zonă de parcare informală şi un spaţiu verde, structura a negociat în timp apariţia unui spaţiu public emergent, dovedind că şi obiectele mici pot face oraşul.

intermediary_bucharest_02

Colţul Pescarilor
învăţând de la intermediar

Amplasament: intersecţia Calea Moşilor cu strada Paleologu, Bucureşti;

Tipologie: maidan (până în 2014)

Caracteristici spaţiale: dimensiuni teren aproximativ 45X25m, cu o extensie de 5X25m; mărginit de 3 străzi şi înconjurat de calcane oarbe pe 2 laturi; nepavat (până în 2014)

Istoric: rezultat în urma demolărilor din anii ‘80, când strada Italiana a fost aliniată în prelungirea străzii Paleologu; în ultimii 30-35 de ani a rămas un maidan, neîmprejmuit, cu proprietate neclară, fără o utilizare formală; în 2014 aici a fost construit un supermarket cu o parcare în faţă;

Funcţiune principală: până în 2014 terenul a fost utilizat în principal ca loc de parcare informal, parcagii controlând uneori accesul;

Funcţiuni adăugate: utilizat ocazional ca loc de joacă informal pentru copiii din zonă, sau ca spaţiu de plimbare pentru câinii cu proprietar; timp de câţiva ani, în fiecare vineri dimineaţa, terenul era parţial ocupat de un grup de bărbaţi care organizau ad-hoc o piaţă de pescari: mese pliante, pături intinse direct pe jos sau chiar portbagajele deschise ale maşinilor erau pline cu undiţe, mulinete, cârlige şi momeli; uneori CD-uri cu muzică şi filme, sau alte produse la mâna a doua erau expuse la vânzare;

Poveste: când i-am întrebat de ce se întâlnesc aici, unul dintre pescarii vânzători a răspuns: „De când am fost daţi afară de la Obor unde s-a construit hala nouă, ne întălnim aici în fiecare vineri de dimineaţă până la prânz. Nu ştiu de ce tocmai aici, dar aici nu ne întreabă nimeni nimic.” După construcţia supermarketului şi a parcării din faţă, pescarii s-au mutat peste drum, în curtea Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor;

intermediary_bucharest_03

Banca de Litere
experimentând micro-urbanismul

Amplasament: strada Arthur Verona, în faţa librăriei Cărtureşti, Bucureşti;

Tipologie: fundătură folosită pentru acces şi ca loc de parcare informal;

Caracteristici spaţiale: dimensiuni teren aproximativ 30X7m; mărginit pe o latură de un spaţiu verde de 20X25m, de clădiri pe alte 2 laturi, cu deschidere la strada Verona;

Istoric: până în 2009, aleea a fost folosită ca zonă de parcare; în timpul festivalului Street Delivery #4 care ‘închide strada pentru maşini şi o deschide pentru oameni’ am construit o structură cu o autorizaţie de 3 zile; aşezată pe un prag non-conflictual dintre alee şi spaţiul verde, îmbrăcând gardul metalic existent, structura a obţinut un armistiţiu, lasând în acelaşi timp maşinile să parcheze, iar oamenii să se aşeze; în 2010, arhitectul Şerban Sturdza a instalat vizavi de structură, 5 bănci din beton ce au micşorat lăţimea aleii, devenind imposibil ca o maşină să mai parcheze pe alee fără să le blocheze accesul celorlalte; de atunci, pavajul de pe alee a fost înlocuit, dar banca a supravieţuit; în timpul următoarelor festivaluri Street Delivery, banca a fost reparată şi îmbrăcată în ziare;

Funcţiune principală: loc de stat pentru vizitatorii librăriei şi pentru locuitorii din bloc; loc de întălnire şi loc de conversaţie pentu vecinii ieşiţi la plimbare cu câinii în spaţiul verde;

Funcţiuni adăugate: peste stratul de hârtie de ziar au apărut alte anunţuri, afişe, taguri şi stickere; cu timpul a devenit adăpost nocturn pentru persoanele fără adăpost, ce folosesc structura interioară ca depozitare şi o anumită zonă mai protejată a bănci ca loc de dormit; uneori este devine tarabă pentru vânzătorii ambulanţi; folosită ocazional ca loc de joacă, vara sau iarna;

Poveste: când administraţia a înlocuit pavajul de piatră cubică de pe alee, muncitorii nu s-au atins de structură, deşi aceasta nu mai avea autorizaţie. Era neclar dacă structura aparţine aleii sau spaţiului verde, zone guvernate de instituţii diferite. Astfel, fără a mai complica lucrurile inutil, au lăsat banca pe loc.