Pif în România, un erou al epocii de aur
Curatori: Jean-Pierre Dirick, Ştefan Constantinescu
Curatori asociaţi: Xandra Popescu, studioBASAR
Artişti: Daniela Bălăneanu, Răzvan Botiş, Larisa Crunţeanu, Ion Grigorescu, Victor Man, Ciprian Mureşan, Dan Perjovschi, Mihai Stănescu, Gabriela Vanga, Veizoaarte
Scenografie: Alex Axinte, Cristi Borcan, Radu Leşevschi (studioBASAR) şi Dan Bălăneanu
Execuţie şi montaj: Atelier RD
Print: Fabrica Flash
Carton suport: Rondocarton
Loc: Sala Dalles, Bucureşti
Beneficiar: Institut Francaise Roumanie
Organizare: Patrick Apel-Muller, Mihai Oroveanu, Stanislas Pierret, Didier Dutour, Clara Trăistariu
Perioada: 20 iunie - 22 iulie 2012
Anuala OAR Bucureşti / 2013 - Secţiunea Design / Amenajări Interioare - Nominalizare.
“Expoziţia îşi propune să retraseze istoria şi evoluţia acestei publicaţii şi mai ales să pună în lumină rolul său simbolic asupra imaginarului individual în România comunistă a anilor ‘70-’80′. Pif Gadget a fost una dintre puţinele publicaţii, dacă nu singura, care a pătruns din Occident şi a fost distribuită în mod legal în toate ţările din blocul comunist. În mod ironic, revista care a simbolizat pentru cei de aici valorile occidentale este tot un produs al comunismului, de data aceasta francez. În ciuda rarităţii - doar copiii persoanelor cu influenţă sau relaţii în cadrul sistemului aveau acces la acest lux, ceilalţi o puteau citi doar la a doua sau a treia mână - revista Pif Gadget a suscitat adevarate pasiuni printre cititorii ei români, o “Pifomanie”.”
Amenajarea integrează diverse moduri de expresie, de la benzi desenate, text sau imagini de arhivă până la lucrări video, instalaţie obiect, desen, caricatură şi colaj. Organizarea expoziţiei urmăreşte exprimarea celor două ingrediente ale expunerii, personajele din benzile desenate franţuzeşti şi artiştii români, incluse într-o structură duală în care pagini gigant dintr-o revistă Pif ideală se desfăşoară liniar, întrerupte de intervenţiile-comentariu ale lucrărilor de artă.
Logica intervenţiilor peste original este preluată şi din istoria afectiva a receptării unei intregi generaţii de cititori la mâna a doua, care primeau revista fără gadget, o găseau scrisă, pe alocuri chiar decupată, cu toate jocurile făcute, labirintul rezolvat sau răspunsurile la enigme gata încercuite.
Atmosfera expunerii tinde să se decupleze de prezent şi înscenează un timp suspendat, un timp al copilăriei în socialism, o lume care se închidea ca un castel din carton şi în care joaca şi bucuria lucrurilor simple puteau să stea alături de festivismul aberant sau plictiseala dulce.
Experienţa publicului în acest spaţiu constă într-un parcurs ca o răsfoire prin interiorul unei reviste Pif ideale, în care mirosul de carton, de lipici şi de vopsea de tipar, împreuna cu pânza roşie proaspăt întinsă, toate conspiră la reconstituirea unei reviste ca un fenomen cultural, o revistă de benzi desenate decupată pe alocuri de inserţii cu lucrări de artă sau de colaje cu intervenţii anonime din interiorul revistei şi marcată de popasuri active în zona Pieţei Pif, a Atelierului de Joacă sau a Mărturiilor.
http://www.institutfrancais-roumanie.com/institutfrancais-roumanie.com/cms/articleview/id/2249