Priveşte Apa
Echipa: Alex Axinte, Cristi Borcan, Anna Eckenweber, Simina Purcaru.
Participanţi atelier lemn: Alex Axinte, Cristi Borcan, Matei David, Anna Eckenweber, Tudor Elian, Radu Leşevschi, George Marinescu, Maria Daria Oancea, Simina Purcaru, Alin Voitescu.
Ghizi ‘Pe râu în jos’: Mihai Culescu, Radu Ponta.
Îndrumători ‘Arhipelag’: Anna Eckenweber, Tudor Elian, George Marinescu, Simina Purcaru.
Locaţie: în faţa Bibliotecii Naţionale, Bucureşti
Perioada: 18 Octombrie - 5 Noiembrie 2012
Instalaţia - eveniment Priveşte Apa a fost iniţiată de studioBASAR în cadrul proiectului Plug to Nature. Strategii de recucerire a urbanităţii un proiect dezvoltat de Asociaţia Ivan Patzaichin - Mila 23 desfăşurat în perioada 18 octombrie - 5 noiembrie, în faţa Bibliotecii Naţionale a României, Bucureşti.
Dâmboviţa şi-a pierdut treptat toate caracteristicile unui râu curgător prin oraş, de la gârla domestică sau motor al economiei locale, pâna la reper peisagistic şi al memoriei urbane, ajungând astăzi după regularizări, canalizări, epurări, placări, demolări sau betonări succesive doar un canal tehnic ce străbate diametral oraşul fără a contribui semnificativ la viaţa acestuia mai mult decât ca o axă de trafic auto.
În faţa Bibliotecii Naţionale, unde Dâmboviţa coteşte brusc şi se desprinde singura dată de benzile de circulaţie auto, am formulat o naraţiune temporară ce ţinteşte transformarea ei dintr-o margine de canal într-un mal de râu printr-o acumulare de instalaţii şi evenimente ce angajează la nivel simbolic rolurile pierdute ale apei in oraş.
Triunghiurile
Precum steguleţele de comunicare legate de catargele navelor, am întins la cotul Dâmboviţei de pe un mal pe altul trei şiruri de triunghiuri, ca o forma de semnalizare maritima, dar şi ca o referire la gardurile IACEDB vopsite cu triunghiuri alb-roşii ce împrejmuiau invariabil şantierele marilor demolări din Bucureştiul anilor ‘80.
Inscripţionate cu mesaje colectate ad-hoc din proximitate, triunghiurile albe delimiteaza un port temporar ca pe o zonă de întrebări şi propuneri pentru viitorul Dâmboviţei în oraş, al caracterului zonei sau al relaţiei noastre cu apa.
Atelier Lemn
Timp de câteva zile o echipă numeroasă de arhitecţi voluntari şi-au lăsat computerele acasă şi au pus mâna pe fierăstrău, au lucrat la înălţime şi au dat cu bidineaua transformând metri cubi de lemn în echipamente de uz public.
Farul
Într-o încercare de re-mitologizare simbolică a râului am ridicat pe unul dintre maluri o structură publică asociată apei: un Far.
Ridicat pe un promontoriu generos, o rămăşiţă misterioasă de parapeţi, platforme şi ziduri la baza Bibliotecii Naţionale, Farul de la cotul Dâmboviţei a ocupat un fel de balcon inutil şi l-a transformat într-un pavilion belvedere ce a înrămat o privelişte rară: Bucureşti cu apus de soare, decorat cu Casa Poporului pe fundal şi cu Dâmboviţa în prim-plan traversată în zig-zag de cârduri de raţe. Pe timp de noapte, Farul şi-a trimis raza în intuneric, împreună cu luminile traficului şi neonul reclamelor.
Platforma
Provocaţi şi preocupaţi de lipsa de coerenţa fucţională din proximitatea accesului către Far, am reparat o legătură pietonală între aleile perimetrale Bibliotecii şi bulevardul Unirii.
Am construit astfel o platformă de lemn la intersecţia unei alei informale şi un gard rămas din timpul şantierului, în continuarea aleii existente, dotată cu trepte, balustradă şi loc de odihnă, toate vopsite în roşu ca un segment dintr-o trecere de pietoni, o legătură necesară între Dâmboviţa şi traversarea peste Bulevardul Unirii şi zona veche rămasă nedemolată în spatele blocurilor.
Arhipelag - Insule pentru Dâmboviţa
Într-o sâmbătă dimineaţă, lângă Farul de pe malul apei, echipe mixte de copii şi părinţi au construit insule mici pentru Dâmboviţa cea mare: misterioase, cu elice, cu vele, sau cu dulciuri, cu dinozauri, şi vulcani, locuite de milionari, de şerpi mici, sau de păsări unicat.
Toate au fost lansate la apă şi le-am urmărit de pe mal cum s-au dus la vale, şi chiar a doua zi, în plimbarea ‘Pe rîu in jos’, am găsit câteva plutind dincolo de Timpuri Noi.
Pe râu în jos - De la baltă până în Deltă
A doua zi, am plecat în zori de la Far într-o drumeţie geografică pe firul actual şi trecut al Dămboviţei, până în fostul-viitorul-lac-acum-deltă Văcăreşti.
Ghidaţi de către arhitectul Radu Ponta şi peisagistul Mihai Culescu, am coborât pe străzi ce şerpuiau pe urmele braţelor Dâmboviţei, am intrat în fabrici părăsite, cartiere adormite cu amintiri de oraş traversat de un râu verde, până am părăsit de tot oraşul si ne-am afundat într-un habitat de zăvoaie şi bălţi: delta cu acces la metrou de la marginea Bucureştiului.
